Last Call ! Muntele Mic
De maine, atentia comunitatii se muta spre vest, mai exact pe Muntele Mic.
Pentru cei care n-au trecut pe acolo, statiunea seamana din puctul meu de vedere foarte mult cu Parangul, si ma refer la tot: partii, cabane, pensiuni si mai ales telescaun. Este genul de instalatie in care te urci si vezi un deal mare in fata. Iti spui linistit: “Nu-i mult pana sus”. Prima surpriza vine atunci cand ai ajuns in varful povarnisului. Privelistea se deschide larg si un al doilea “deal” apare undeva departe la orizont. “Asta e !” iti spui usor. Mica tristete este rapid inlocuita de un gand comfortabil. Macar acum stii unde este sfarsitul, si, usor usor, te apropii de el. Partea frumoasa este ca daca ai noroc de vreme buna, calatoria are mari sanse sa fie interesanta. Privelistea este minunata, iti poti imagina cum dai primele urme prin zapada proaspata de sub tine, mai ochesti cateva stanci, ai ce face. Numai de-ar fi asa !
Revenind la urcus, mai ai un pic si ajungi in “varf” asa ca te pregatesti sa te dai jos. Iti inchei geaca, iti pui caciula si manusile, asta dupa ce ai bagat in telefonul in buzunar si aparatul de fotografiat in rucsac. Apuci bine de echipament si iti incordezi muschii, gata gata sa sari repede din telescaun. [...] Noroc ca nu-ti sta in fire sa injuri de mama focului si sa arunci cu ce prinzi cand te enervezi ca ramaneai si fara schiuri si fara voce. In loc de final, singurul lucru pe care il vezi este inca un varf, si mai indepartat. Pauza. Mintea incepe sa dea rateuri. Gandesti secvential, sau deloc. Ai prins aer pe instalatie, te manifesti cu bule. Razi. De draci ce ai. Trec 10 minute. Oftezi ingandurat. “Oare mai e mult pana sus ?” De data asta esti sigur ca nu mai poate fi altceva dincolo de deal. Sus trebuie sa fie ceva… Si mergi, si mergi, si te apropii, si te intrebi: “Oare unde e statiunea?” Se apropie finalul calatoriei; esti sigur de asta, caci n-ai mai rezista unei alte deceptii. Totusi, nici urma de casa. Telescaunul incepe sa nu mai urce, acum merge drept. Esti in Varf ! Si acum intelegi ! Statiunea este peste varful muntelui, iar tu acum cobori spre ea, in acelasi telescaun in care esti intelepenit de vreo 40 de minute !
Cam asa cu urcusul. Insa merita. Dar numai daca ai snowmobil. Fara el esti dependent de teleskiuri si calul putere din tine, cu care nu prea ai ce face. Aici toata lumea are snowmobil. Chiar si preotul. Sunt atat de comune incat ei le spun “sanii”. Cu o sanie dinasta poti face foarte multe, caci de aici pleaca zeci de trasee in toate partile, zeci de km de backcountry, numai bune de calarit, fie ca o faci pe placa, schiuri sau sanie.
As putea continua cu aprecierile pentru zona mult timp, insa sper sa mergeti acolo si sa va dati. Maine incepe concursul de “sanii”, iar de sambata intra in scena si nemotorizatii, adica noi, calaretii fara cai putere. (a se citi: “riders” – ca asa ne place).
Dintre cunoscutii mei, colegii din Division Snowboard Club, la M.M. merg Ioana (Dumitrescu) si Paula (Seicaru).
Good Luck Girl Riders !
PS: Poate il gasiti si pe Saber Rider ! Il caut din copilarie !
Nota: Descrierea telescaunului a fost facuta in gluma. Daca nu mergi pe ceata nu e chiar asa rau. Am citit ca in curand se va monta o telegondola, sper sa nu fie deja acolo. Daca e, macar calatoria imaginativa ramane partial valabila pentru Parang.
Ride fast !
No related posts.
2 Responses to “Last Call ! Muntele Mic”
Leave a Reply
Newsletter
Articole Recente
Popular Posts
Arhiva
Nice one! ;)
Se pare ca am avut dreptate. Mai in gluma mai in serios fetele spuneau ca au numarat vreo 100 de stalpi pana sus si ca de la angajatii telescaunului au primit si cate 2 paturi fiecare sa nu cumva sa inghete in agonizanta calatorie !