Mult asteptata colectie a sosit cand poate uitasem ca mai trebuie sa vina.
Chiar nu stiu cum sa laud niste haine, asa ca le las pe ele sa va vrajeasca.
PS: Dupa ce ati ales categoria filtrati produsele cu Prodcator -> Horsefeathers si Lista Produse -> Produse noi
Have fun !
De maine, atentia comunitatii se muta spre vest, mai exact pe Muntele Mic.
Pentru cei care n-au trecut pe acolo, statiunea seamana din puctul meu de vedere foarte mult cu Parangul, si ma refer la tot: partii, cabane, pensiuni si mai ales telescaun. Este genul de instalatie in care te urci si vezi un deal mare in fata. Iti spui linistit: “Nu-i mult pana sus”. Prima surpriza vine atunci cand ai ajuns in varful povarnisului. Privelistea se deschide larg si un al doilea “deal” apare undeva departe la orizont. “Asta e !” iti spui usor. Mica tristete este rapid inlocuita de un gand comfortabil. Macar acum stii unde este sfarsitul, si, usor usor, te apropii de el. Partea frumoasa este ca daca ai noroc de vreme buna, calatoria are mari sanse sa fie interesanta. Privelistea este minunata, iti poti imagina cum dai primele urme prin zapada proaspata de sub tine, mai ochesti cateva stanci, ai ce face. Numai de-ar fi asa !
Revenind la urcus, mai ai un pic si ajungi in “varf” asa ca te pregatesti sa te dai jos. Iti inchei geaca, iti pui caciula si manusile, asta dupa ce ai bagat in telefonul in buzunar si aparatul de fotografiat in rucsac. Apuci bine de echipament si iti incordezi muschii, gata gata sa sari repede din telescaun. [...] Noroc ca nu-ti sta in fire sa injuri de mama focului si sa arunci cu ce prinzi cand te enervezi ca ramaneai si fara schiuri si fara voce. In loc de final, singurul lucru pe care il vezi este inca un varf, si mai indepartat. Pauza. Mintea incepe sa dea rateuri. Gandesti secvential, sau deloc. Ai prins aer pe instalatie, te manifesti cu bule. Razi. De draci ce ai. Trec 10 minute. Oftezi ingandurat. “Oare mai e mult pana sus ?” De data asta esti sigur ca nu mai poate fi altceva dincolo de deal. Sus trebuie sa fie ceva… Si mergi, si mergi, si te apropii, si te intrebi: “Oare unde e statiunea?” Se apropie finalul calatoriei; esti sigur de asta, caci n-ai mai rezista unei alte deceptii. Totusi, nici urma de casa. Telescaunul incepe sa nu mai urce, acum merge drept. Esti in Varf ! Si acum intelegi ! Statiunea este peste varful muntelui, iar tu acum cobori spre ea, in acelasi telescaun in care esti intelepenit de vreo 40 de minute !
Cam asa cu urcusul. Insa merita. Dar numai daca ai snowmobil. Fara el esti dependent de teleskiuri si calul putere din tine, cu care nu prea ai ce face. Aici toata lumea are snowmobil. Chiar si preotul. Sunt atat de comune incat ei le spun “sanii”. Cu o sanie dinasta poti face foarte multe, caci de aici pleaca zeci de trasee in toate partile, zeci de km de backcountry, numai bune de calarit, fie ca o faci pe placa, schiuri sau sanie.
As putea continua cu aprecierile pentru zona mult timp, insa sper sa mergeti acolo si sa va dati. Maine incepe concursul de “sanii”, iar de sambata intra in scena si nemotorizatii, adica noi, calaretii fara cai putere. (a se citi: “riders” – ca asa ne place).
Dintre cunoscutii mei, colegii din Division Snowboard Club, la M.M. merg Ioana (Dumitrescu) si Paula (Seicaru).
Good Luck Girl Riders !
PS: Poate il gasiti si pe Saber Rider ! Il caut din copilarie !
Nota: Descrierea telescaunului a fost facuta in gluma. Daca nu mergi pe ceata nu e chiar asa rau. Am citit ca in curand se va monta o telegondola, sper sa nu fie deja acolo. Daca e, macar calatoria imaginativa ramane partial valabila pentru Parang.
Ride fast !
Radu a scris despre Freeride Fest:
“Si a fost si ziua cea mare.
Dupa ce toata noaptea a nins pe munte, spre dimineata incepuse si vantul. Nici nu se facuse bine 8 ca au inceput telefoanele: se schiaza?, bate vantul?, se tine concursul? Ce sa raspund…ne vedem sus si vedem. Decizia nu-i numai a mea, e a noastra.
La 9 cand am urcat, vantul se potolise de tot, insa era ceata. Nu ca ieri dar totusi…. Nu ne ramanea decat sa asteptam.
In plus mai era si problema cu avalansele, peste noapte asternandu-se 40-50 cm de zapada proaspata (sic!). Cum pericolul era in special pe hornuri si pe Fata Calugarului, am hotarat sa introducem ca punct obligatoriu casuta din capul fetei mari.
Am reusit sa dam o tura de incalzire cu toti concurentii, timp in care coada s-a mai subtiat iar ceata s-a stabilizat la pilonul 2.
La ora 12.45 am urcat spre locul de start prin zapada care pe alocuri trecea de sold. Primii au plecat schiorii, iar cei cu placa 15 minute mai tarziu. Startul aflat deaspra unei cornise (fara pericol de rupere) a pus la incercare calitatile concurentilor inca de la inceput.
Dintre schiori, Zarzarica (Staicu Ciprian) a plecat ca din pusca. Cateva tumbe insa ceva mai jos l-au adus pe locul 5. Pana la final a recuperat dar nu a reusit sa urce pe podium. Primul care a ajuns la Cupa SFF aflata la Cota 1500 a fost Adrian Stramaturaru. El l-a invins pe Istvan Boithe, care peste 3 zile va concura la Campionatele Nationale. La cursa de recunoastere Istvan a luat un hop si si-a invinetit un ochi. Sper ca antrenorul sau sa nu se supere prea tare pe noi. Singura fata pe schiuri a fost chiar sora sa.
La snowboard, primul care a sarit cornisa a fost Costin Becheanu. Surprinzator, in spatele sau Radu Voiculescu i-a luat fata lui Viorel Corbu. Dar Vio a ales o linie buna, a facut fix 2 viraje pana sub Fata Mare a Karpului si a ajuns primul la Cupa. Costin s-a rostogolit de 3 ori si a ocupat locul 3. Nu stiu de cate ori s-a rostogolit Radu dar a ajuns pe locul 2. La final Costin era necajit. Are tot timpul insa pentru a-si lua revansa la Cupa Malinului 2010.
Aici gasesti clasamentul complet.
Iata si cateva impresii culese la cald:
“Bravo. Mi-a placut mult. Cea mai tare a fost plecarea.” Viorel Corbu
“De 20 de ani astept acest concurs.” Vali Dobre
Multumesc si felicitari tuturor. 
Multumiri si arbitrilor Florin, Alex si Bogdan, fara de care cativa concurenti s-ar fi ratacit prin ceata. Multumiri sponsorilor Horsefeathers si FunRide care au dat 4 pungi mari cu premii castigatorilor. Multumiri celor de la TV: Marian – ProTV, Adelina – Prima TV, Ovidiu – TV Tg.Mures si baiatului de la TVR. Multumiri lui Florin Banu care a facut poze frumoase si lui Florin Vranceanu care ne-a ajutat cu prognoza meteo, multumiri celor de la Salvamont si Jandarmerie. Va multumesc tuturor care m-ati sustinut in aceste proiecte. Gandurile voastre bune m-au facut sa trec peste greutati si sa merg mai departe.
Putini sunt cei care nu au auzit de DROP. Fondata in 1988, compania produce accesorii pentru riding si este specializata pe manusi. Principalul lor obiectiv a fost inca din prima zi crearea celor mai “absolute” accesorii, atat din punct de vedere al calitatii cat si al designului, reusind sa gaseasca un echilibru intre aceste doua concepte.
DROP este rider-owned, astfel reusind sa creeze “din interior”, fiind parte integrata din comunitatile aferente.
Ca orice producator de prim rang, DROP are in echipa destui extra-populari.
Incepand cu luna martie manusile DROP pot fi gasite si in Romania, bineinteles la Funride, in Sinaia.
PS: Manusile sunt mult mai impresionante pe viu decat in poze, asa ca va invit sa dati o tura pe la magazin cand mai treceti prin oras.
Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial www.dropmfg.com
[Gallery not found]
Devenita aproape deja o traditie la evenimentele desfasurate in Sinaia, fie iarna, fie vara
majoritatea concursurilor se amana din cauza vremii. Ba ploua (vezi Stepdown Challenge ’09), ba e ceata, bate vantul, se strica cabina, ceva trebuie sa se intample.
Bineinteles, Freeride Challenge 2010 nu a facut exceptie de la regula, concursul amanandu-se pentru duminica. Decizia organizatorilor a fost de bun augur, caci a doua zi vremea a fost mult mai prielnica desfasurarii unui concurs de freeride, si chiar daca vantul a maturat putin crestele Bucegilor, vizibilitatea a fost perfecta, permitant concurentilor sa dea tot ce au avut mai bun.
Zapada s-a prezentat destul de bine, stratul depus cu o zi inainte aranjand putin Calugarul. Dupa o mica sedinta sus in baza Carpului, unde riderii au primit ultimele informatii si au construit mental o trasa optima pentru nivelul personal, atentia s-a mutat pe partea cealalta a vaii, unde concurentii au dat tot ce au avut mai bun pentru a castiga.
Premiile cele mari, doua perechi de schiuri, Black Crows Navis, 186 pentru baieti si 175 pentru fete, au pompat putin riderii care au abordat trase cat mai spectaculoase, incercand in acelasi timp sa pastreze o fluiditate a cursei.
La finalul concursului, podiumul a aratat cam asa :
Baieti:
Locul 1 – Catalin Gheorghe Nataras
Locul 2 – Vali Dobre
Locul 3 – Mario Miniusi
Fete
Locul 1 – Luciana Neacsu
Locul 2 – Ada Sarbu Lefavrais
Locul 3 – Cristina Fagaras
Au fost acordate si cateva premii speciale:
Premiul pentru ” Cel mai congelat arbitru” – Viorel Corbu
Premiul pentru “Sarituri fara numar” – Sasu Sabin
Premiul pentru “Cea mai dura cazatura” – Flavius Pancescu
Premiul pentru “Tanara Speranta” – Serban Andrei
La final organizatorii s-au declarat impresionati de nivelul tehnic al concurentilor, pe care ii invita si la urmatorul concurs, “Big Mountain Challenge” , care se va desfasura in Aprilie 2010 pe Valea Cerbului.
